Strigătele și focurile de pușcă m-au făcut pe un minut să muțesc. Nu vedeam nimic în jur decât durere și ceață. Un trup de fetiță a căzut ușor la pământ, făcând un zgomot îngrozitor. Întorcând capul, l-am văzut și pe cel ce după părerea mea ar fi împușcat biata fetiță. Era un băiat de vreo 22 de ani cu un corp irezistibil și furie pe față. Un nebun am spus atunci, un om fără milă, o bestie. Înăbușită de frică m-am prăbușit și eu la pământ. Am stat acolo aplecată jos 10 de minute, cu gândul că mă va considera și pe mine moartă, 10 de minute care pentru mine păreau o veșnicie. La un moment dat bestia s-a apropiat de mine. Frica m-a făcut să stau nemișcată și să nu dau nici un semn de viață. Am simțit cum mă privește lung, ca pe o comoară, i-am simțit răsuflarea deasupra corpului meu. Apoi m-am trezit din vis, bestia dormea lângă mine, strâns și dulce, nu mai părea deloc a fi o bestie..
