Ea nu mai suferă acum
Nici măcar nu te visează
Și ochii înecați în plumb
Nici măcar nu lăcrimează.
Dar este ea în paradis?
Și strălucește chiar mai mult decât o stea?
Sau e copil ce încă plânge-n vis?
Și încă-l macină neliniștea.
Sau poate e o piatră rătăcită-n mare
Și sufletu-i pustiu si gol
Și arsă-i mult de soare
Căci dragostea e doar simbol.
Ea nu mai suferă acum
Și sufletul nici nu-i întunecat
Cu salt grăbit pășește ea pe drum
Pe tine ea, să știi că te-a uitat.
